Dupa ce am terminat de scris
Diferite observatii, teme de rumegat si digerat: PUNCTE de vedere m-am hotarat sa analizez un pic mai in profunzime situatia, asa ca m-am dus la radacina ei, respectiv la definitie!
Punct de vedere = aspectul sub care cineva privește o problemă sau atitudinea pe care o are față de ea; mod de a gândi. (conform DEXonline)
Am avut ceva de citit pana sa gasesc definitia expresiei, avand in vedere ca ea se afla sub egida cuvantului Punct in dictionar si exista o lista foarte foarte lunga de expresii, explicatii, definitii, dar pana la urma am ajuns la ea. Am continuat cautarea si in limba engleza a omoloagei (“point of view”) si ceea ce am gasit a fost foarte interesant. Conform dictionarului englez parte din definitia acestei expresii este:
1. a manner of viewing things; an attitude - o maniera de a privii lucrurile, o atitudine
2. a mental viewpoint or attitude – o perspectiva mentala sau atitudine
3. the mental position from which a story is observed or narrated – o pozitie mentala din care o poveste este observant sau narata
Foarte interesanta mi se pare partea cu “
mod de a gandi”, “
perspectiva mentala” si “
pozitie mentala” deoarece imi pare ca explica perfect, chiar in definitie pozitia pe care o avem atunci cand ne exprimam “punctul de vedere” : in cap! In momentul in care am rostit aceste cuvinte inconstient ne-am mutat toata perspectiva in cap, umpland-o cu argumente, rationamente si ganduri; ca doar tre’ sa ne explicam punctul! Nu-l putem lasa asa sa leviteze in spatiu! Are nevoie de sustinere, ca daca nu ar fi avut si n-am fi vrut sa fim ascultati, atunci de ce l-am exprimat? In loc de a ne centra in inima, a ne lasa sa simtim ce are de spus si a comunica de acolo, ne urcam usurel, “punct cu punct” in cap…
Si uite asa usor usor incep sa imi dau seama de gravitatea programelor lingvistice mostenite din generatie in generatie pe care le rulam inconstient, programe care ne saboteaza deschiderea, compasiunea, acceptarea, non-judecata si celelalte atribute blande care daca exprimate ar crea o societate mult mai armonioasa!
Eu am invatat, experimentat si inteles ca a vorbi inseamna a crea! “La inceput a fost cuvantul” Atunci cand ne exprimam cu voce tare, poate chiar si mai inceata, cuvintele rostite “prind viata”. Ele reprezinta energia pe care noi o punem in univers in acel moment si conform legiilor atractiei si rezonantei (si a multe alte principii), ce am pus in univers, se va intoarce inapoi la noi! Utilizand aceasta analogie, daca noi ne exprimam puncte de vedere, vom vedea numai puncte de vedere!
Va recomand un exercitiu de identificare a unor programe mostenite si/sau asimilate din societatea inconjuratoare!!!!!
- Luati un pix si o hartie si scrieti intr-o colana, una sub alta, toate expresiile pe care le stiti si contin cuvantul punct. Pot fi in orice limba!
- Dupa ce ati terminat, reluati si cititi lista oprindu-va un pic la fiecare expresie care vorbeste de comunicare, exprimare si/sau de propria persoana (ex ro: punct de vedere, a pune la punct, etc., ex eng: point taken, pointing out).
- Stati un pic cu fiecare dintre ele gandindu-va si observand in ce mod va afecteaza starea interioara, ce emotie simtiti cand o cititi sau va imaginati ca va este spusa de cineva, ce cuvant asociati cu ea si daca va place acel cuvant sau nu. ( ex: eu asociez expresia “punctul meu de vedere” cu “posesivitate” si “exclusivitate” si imi provoaca o usoara stare de discomfort, de separare, este ca si cum prin exprimarea lui incerc sa exclud persoanele prezente sau incerc sa il imping pe al meu mai in fata).
- Identificati acele expresii care nu va plac, care considerati ca nu va mai reprezinta, ca va limiteaza si ingusteaza perspectiva, ca va submineaza puterea de exprimare clara, obiectiva, fara judecata si notati in dreptul lor o expresie cu care ar putea fi inlocuita, care sa exprime acelasi lucru intr-un mod optimist, pozitiv, deschis catre noi posibilitati. ( ex ro: punctul meu de vedere – opinia mea, ex eng: point taken – understood and agreed)
- Faceti un post-it cu acele expresii pe care vreti sa le reeditati din subconstientul si cu variantele lor pozitive si puneti-l undeva la vedere, unde sa va intalniti cu el des. Faceti acest lucru constient, alegand ca sa va corectati modul de exprimare atunci cand se ivesc oportunitatile folosirii expresiilor din lista “verde”. Alegeti constient sa va largiti perspectiva practicand atentia si corectarea limbajului cu fiecare ocazie!
Ma repet: cuvintele sunt creatie, si in noi exista puterea de a schimba orice din viatza noastra.
Si pentru a onora un comentariu facut de un amic de-al meu, foarte vechi si foarte drag, la o postare pe Facebook, va voi explica un pic despre motivatia din spatele acestor postari. Pe drumul dezvoltarii mele personale am incercat tot felul de motivatii. Am urmat cursuri pentru ca asa mi-a fost recomandat de cineva, am trecut prin diferite experiente pentru ca citisem ca sunt benefice, am participat la seminarii pentru ca m-am simtit inspirata si ulterior mi-am dat seama ca am facut multe din lucrurile acestea manata de curiozitate si de nesiguranta. Curiozitatea poate fi o motivatie buna, dar fara precautie costa cam scump, iar nesigurantza a trecut de mult pe lista neagra de lucruri pe care nu le recomand. Ceea ce cautam de fapt era raspunsul la intrebarea ce caut de fapt?! Paradoxal, stiu, dar cam asa pot descrie situatia, cautam ceva in mine, in afara mea, dar nu stiam ce si astfel m-am lasat purtata de valuri in tot felul de situatii!
Ceea ce a determinat de data aceasta “
depasirea semanticii”, ceea ce se afla in spatele cuvintelor pe care le scriu este puterea de exprimare libera. M-am oprit din cautari generate de lipsuri de incredere, iubire, echilibru, etc si am ales varianta mai simpla de a asculta, a observa si a actiona in conformitate cu datele oferite. Daca datele oferite nu imi convin, le schimb. Daca nu pot fi schimbate, ma schimb eu. Daca nu functioneaza nici una nici alta (rare aceste ocazii), ma extrag din situatie si incerc alta varianta. Exemplu de fata fiind: aveam un proiect, o idee fixa de cum “ar trebuii” sa fie site-ul, la care nu am vrut sa dau drumul de nici un fel, un “punct de vedere” de care tineam cu dintii, care ma seca de energie, nu ma lasa sa dorm noptile si imi dadea stari neplacute. Am tot incercat sa il impun, sa il fac mai mare, sa ii gasesc sustinere in minte dar tot nu functiona si tot nu se lega nimic. Dupa cateva luni bune mi-am dat seama, pb nu era site-ul, era ce vedeam eu ca pot sa fac cu el, asa ca ulterior conversatiei cu partenerul meu, cand pe fundal rula intrebarea ce sa fac? ce sa fac? a venit revelatia: privelistea prea ingusta! Asa ca m-am hotarat sa imi dedic ziua la a vedea ceea ce nu puteam sa vad inainte si m-am lasat surprinsa de posibilitati. Am ascultat, am simtit, si iata blog-ul!
