Sa incepem cu o poezie...

photo by Mark Unrau

Prima data cand mi-a trecut prin minte sa ma apuc sa scriu poezii a fost in primavara acestui an cand am facut o colatorie intr-un vis in casa sufletului meu si m-am intalnit cu bunicul meu. El a fost poet. M-am trezit din vis plina de bucurie, iubire si inspiratie! mi-a mai luat ceva timp pana sa ma apuc sa scriu ceva, desi stiam ca el a venit sa ma ajute sa astern pe hartie ceea ce este in inima mea, la fel cum a facut si el cu mare succes!

Usor usor am observat o curgere de versuri in limba engleza. Sincera sa fiu nu stiu exact de unde vine aceasta usurinta in exprimarea versurilor mai mult in engleza decat in romana, dar asa au venit, asa le scriu aici! Si acum poezia:

The Smallest Star


The Smallest Star that shines so bright,
Feels little in the velvet sky;
For in that sea so blue and big
What difference could she bring?


But were it not for little stars
That shine with power and great love
The silky weave of blue and light
Would be a void. Cold. And Dark.

So when i feel so small and feeble,
Without any impact in the world,
I raise my sight and gaze
Upon the multitude of sparks.

And i remember what i am.
A little star with love and power
Ment to shine bright in every color!